Argentina, o nouă scăpare de la marginea prăpastiei: 3-2 cu Egipt și calificare în sferturi. Ultimul sfert de oră care va rămâne în memoria colectivă a suporterilor argentinieni. În minutul 79, Messi a centrat...

Lumea fotbalului a mai trăit azi un episod din telenovela numită "Argentina lui Messi la Cupa Mondială". În optimile de finală de la Atlanta, campioana en-titre a fost la un pas de una dintre cele mai mari surprize din istoria turneului, condusă cu 2-0 de o Egipt organizată exemplar, apărată cu dinții și susținută de un portar, Mostafa Shobeir, aflat într-o formă supranaturală. Egiptenii au deschis scorul printr-un gol al lui Yasser Ibrahim, iar apoi Mostafa Zico a punctat din nou, aducând scorul la 2-0 și lăsând impresia, minute bune, că Argentina se îndreaptă spre o eliminare rușinoasă. Messi însuși ratase un penalty înainte de pauză, respins de Shobeir, care mai stopase încercări ale lui Mac Allister și Alvarez. Pentru un starul argentinian, seara părea una de coșmar, iar pentru națională, sfârșitul drumului spre un nou trofeu părea din ce în ce mai aproape. Apoi a venit acel sfert de oră care va rămâne în memoria colectivă a suporterilor argentinieni. În minutul 79, Messi a centrat, iar Cristian Romero a reluat de la înălțime pentru a reduce din diferență. Patru minute mai târziu, chiar Messi a fost cel care a șutat instant și a trimis mingea în plasă, restabilind egalitatea și readucând Argentina în meci după un joc în care, timp de 80 de minute, arătase lent, greoi și lipsit de idei. A fost al șaselea meci consecutiv din faze eliminatorii de Cupă Mondială în care Messi a marcat, o statistică ce spune multe despre relevanța lui la 39 de ani. Finalul a aparținut lui Enzo Fernández, care în minutul 92 a reluat cu capul și a trimis mingea în colțul îndepărtat, sigilând o victorie cu 3-2 și un calificare în sferturile de finală obținută în cel mai dramatic mod posibil. Scenariul amintește inevitabil de un alt meci recent al Argentinei, cel cu Capul Verde, în care naționala sud-americană a avut nevoie de o repriză secundă de răscumpărare pentru a evita o altă seară amară. Se conturează un tipar: o Argentina care suferă, care flirtează cu eliminarea, dar care găsește mereu resursele, de cele mai multe ori prin Messi, pentru a supraviețui. Pentru Egipt, meciul rămâne unul de mare curaj, în care echipa a fost la un fir de păr de la o calificare istorică. Pentru Argentina, e încă o dovadă că, atâta vreme cât Messi e pe teren, nimic nu e pierdut, oricât de rău ar arăta jocul.

În fața unei Argentine conduse de Messi, Capul Verde nu s-a temut. A atacat, a revenit de fiecare dată în joc și i-a obligat pe campionii mondiali să scoată tot ce aveau mai bun pentru a evita un dezastru istoric...

La prima vedere, duelul dintre Argentina și Capul Verde părea unul fără istoric. Campioana mondială, plină de vedete, împotriva unei naționale aflate mult sub radarul marilor competiții. Puțini se așteptau însă la ceea ce avea să urmeze: unul dintre cele mai spectaculoase și emoționante meciuri ale acestui Campionat Mondial. Argentina a obținut calificarea după un incredibil 3-2, dar scorul spune doar o parte din poveste. Cealaltă parte aparține în totalitate selecționatei din Capul Verde, echipa care a refuzat să accepte rolul de victimă și care a fost la câțiva pași de cea mai mare surpriză a turneului. Cine este, de fapt, Capul Verde? O națională cotată sub România, fără superstaruri și fără experiența marilor turnee. Dar cu o ambiție ieșită din comun, cu un spirit de sacrificiu impresionant și cu o dorință care a făcut diferența. Jucătorii au alergat pentru fiecare minge, au luptat la fiecare duel și au demonstrat că în fotbal valoarea din clasamente nu garantează nimic. În fața unei Argentine conduse de Messi, Capul Verde nu s-a temut. A atacat, a revenit de fiecare dată în joc și i-a obligat pe campionii mondiali să scoată tot ce aveau mai bun pentru a evita un dezastru istoric. A fost genul de meci care îi face pe oameni să iubească fotbalul: imprevizibil, intens și plin de emoție. Indiferent de rezultat, adevăratul câștigător moral al serii a fost Capul Verde. O echipă care a câștigat respectul întregii lumi și care a demonstrat că visurile nu au nevoie de un lot de sute de milioane de euro pentru a deveni credibile. Dacă există o revelație a acestui Campionat Mondial, atunci numele ei este, fără îndoială, Capul Verde. O echipă care a jucat fără complexe, cu suflet și cu un curaj rar întâlnit. Capul Verde, jos pălăria! Ați părăsit competiția cu fruntea sus și ați oferit un meci pe care suporterii îl vor ține minte mult timp.

Germania continuă să trăiască din amintirea triumfului din 2014. De atunci, „Mannschaft” a pierdut treptat aura de forță de neoprit. Nu mai există acea siguranță, acea superioritate care îi făcea pe adversari să intre...

"Paraguay a demonstrat că fotbalul nu se joacă pe hârtie. Germania, încă departe de gloria din 2014" Germania a părăsit Cupa Mondială 2026 după un meci dramatic cu Paraguay, decis la loviturile de departajare, după 1-1 în timpul regulamentar și al prelungirilor. Un duel care, privit în ansamblu, nu va rămâne în istorie pentru spectacol, ci pentru lecția pe care a oferit-o încă o dată fotbalului mondial. După 90 de minute destul de anevoioase, puțini pot spune că au asistat la un meci memorabil. Cei care au deschis televizorul abia spre final nu au pierdut mare lucru. Germania a avut posesia, a încercat să controleze jocul, însă i-au lipsit ideile, ritmul și inspirația. Paraguay, în schimb, a jucat exact cum și-a dorit: organizat, disciplinat și cu o determinare impresionantă. Deși diferența de valoare și de cotă de piață dintre cele două loturi este de sute de milioane de euro, pe teren aceste cifre au contat prea puțin. La un Campionat Mondial, istoria și numele nu îți garantează nimic. Contează caracterul, dorința și capacitatea de a suferi împreună pentru un rezultat. Germania continuă să trăiască din amintirea triumfului din 2014. De atunci, „Mannschaft” a pierdut treptat aura de forță de neoprit. Nu mai există acea siguranță, acea superioritate care îi făcea pe adversari să intre pe teren deja învinși. Actuala generație are jucători talentați, dar nu mai transmite aceeași teamă și nici aceeași personalitate. În schimb, Paraguay a demonstrat încă o dată de ce fotbalul este cel mai iubit sport din lume. O echipă fără vedete mondiale a reușit să elimine un gigant al fotbalului prin sacrificiu, disciplină și credința că imposibilul poate deveni posibil. Sud-americanii au rezistat presiunii, au luptat pentru fiecare minge și au avut nervii mai tari la penalty-uri. Acesta este farmecul Cupei Mondiale. Într-o singură seară, valoarea individuală poate deveni irelevantă, iar dorința de a câștiga poate răsturna orice calcul. Paraguay merge mai departe cu fruntea sus, în timp ce Germania pleacă acasă cu multe întrebări și cu o nouă confirmare a faptului că drumul înapoi spre elita absolută a fotbalului mondial este încă unul foarte lung.