Nimeni nu se aștepta !Anglia Franța 6-4 într-un meci nebun. Anglia a câștigat prima repriză la 4-0, cu Declan Rice, Ezri Konsa și o dublă Bukayo Saka. Franța părea umilită, la fel cum s-a întâmplat cu Bayern în fața lui PSG în ultima finală de Champions League.

Nimeni nu se aștepta la așa ceva de la o "finală mică". Meciul dintre Anglia și Franța pentru locul 3 la Campionatul Mondial 2026 părea, pe hârtie, o formalitate fără miză. S-a transformat însă într-unul dintre cele mai nebune meciuri ale turneului, cu 10 goluri marcate la Hard Rock Stadium din Miami și un scenariu demn de o finală de Champions League. Anglia a pornit ca din pușcă și a dus prima repriză la 4-0, cu Declan Rice, Ezri Konsa și o dublă Bukayo Saka. Franța părea umilită, la fel cum s-a întâmplat cu Bayern în fața lui PSG în ultima finală de Champions League. Doar că, exact ca în acel meci, "învinsa" a găsit resurse nebănuite: Mbappe a marcat de două ori, Barcola și-a adus și el aportul, iar la un moment dat scorul a ajuns la 4-3, cu Franța visând la o revenire istorică. Englezii au avut însă replica pregătită. Un penalty transformat de Saka pentru hat-trick, golul lui Dembele pentru francezi și, în prelungiri, execuția lui Jude Bellingham au închis contul la 6-4 pentru "Trei Lei". Anglia ia bronzul, iar Franța rămâne pe locul 4, într-un meci în care Mbappe a devenit cel mai bun marcator din istoria Cupelor Mondiale, cu 22 de goluri, depășindu-l pe Messi. Poate finala mare să bată acest spectacol? Este întrebarea pe care și-o pune toată lumea înaintea duelului de diseară dintre Spania și Argentina, de la New York. Un meci cu 10 goluri e greu de egalat, dar nu imposibil de apropiat ca intensitate. Nu m-aș mira ca finala să aducă măcar jumătate din acest spectacol – adică 5 goluri – între două echipe care au arătat, pe parcursul turneului, că știu și să atace, nu doar să se apere. Din punct de vedere al pronosticului, tind spre o victorie a Argentinei, undeva pe la 3-2. Emoțional însă, sunt de partea Spaniei: este o echipă europeană, iar un trofeu pentru o națiune de pe continentul nostru ar avea o savoare aparte, chiar dacă nu sunt neapărat suporter al "Furiei Roșii". Cert e că, după un asemenea meci pentru bronz, așteptările pentru finala mare au explodat. Diseară, de la ora 22:00, aflăm dacă Spania și Argentina pot ține pasul cu nebunia de la Miami.

Detaliul care topește inimile: Messi, care nici măcar nu devenise tată la acel moment, s-a arătat inițial timid și stângaci lângă bebeluș, însă atmosfera s-a relaxat după ce fotograful a adus un rățoi de cauciuc, iar imaginile au devenit naturale...

Există fotografii care spun povești, și există fotografii care par scrise de destin. Cea cu Leo Messi îmbăind un bebeluș într-o cădiță de plastic albastră face parte din a doua categorie — mai ales acum, când acel bebeluș, Lamine Yamal, se pregătește să-l înfrunte pe Messi în finala Cupei Mondiale. Totul a pornit de la o tombolă; În 2007, cotidianul spaniol Diario Sport și UNICEF au organizat un calendar caritabil în care jucătorii Barcelonei apăreau alături de copii din Catalonia. Participarea se făcea prin tragere la sorți, iar familia lui Lamine Yamal, pe atunci un bebeluș de doar șase luni, s-a înscris fără să bănuiască că va câștiga. Din pură coincidență, micuțul a fost repartizat exact lui Leo Messi, care la acea vreme avea 20 de ani și abia își construia statutul de viitoare legendă. Ședința foto din vestiarul de pe Camp Nou: Ședința a avut loc în vestiarul stadionului Camp Nou, unde au fost realizate două imagini devenite ulterior celebre: într-una Messi îi face baie bebelușului într-o cădiță albastră, iar în cealaltă îl ține în brațe. Ideea cădiței cu apă i-a aparținut fotografului Joan Monfort, inspirat de faptul că își îmbăiase propria fiică chiar în seara precedentă. Detaliul care topește inimile: Messi, care nici măcar nu devenise tată la acel moment, s-a arătat inițial timid și stângaci lângă bebeluș, însă atmosfera s-a relaxat după ce fotograful a adus un rățoi de cauciuc, iar imaginile au devenit naturale și pline de zâmbete. În cele mai cunoscute cadre, alături de cei doi se afla și mama lui Yamal, Sheila Ebana. Din arhivă, direct în istorie: La vremea respectivă, fotografia a rămas aproape necunoscută, ani buni, îngropată în arhiva clubului. Abia în vara lui 2024, tatăl lui Yamal, Mounir Nasraoui, a publicat-o pe Instagram cu mesajul „Începutul a două legende", moment în care imaginea a explodat pe rețele. Cercul se închide, sub reflectoarele lumii Aproape două decenii mai târziu, cei doi nu se mai întâlnesc într-un vestiar, ci pe cel mai mare scenariu posibil: Spania o întâlnește pe Argentina în finala Campionatului Mondial 2026, iar Lamine Yamal, acum de 19 ani, va sta față în față cu Lionel Messi, de 39 de ani. Ce părea doar un gest caritabil de rutină s-a transformat în cea mai frumoasă coincidență din istoria fotbalului: copilul căruia Messi i-a făcut baie a devenit adversarul care, poate, îi va lua locul de cel mai mare din generația sa.

Statistică: aceasta este a treia victorie a Argentinei cu Anglia la turnee finale, după 1986 (celebra „Mâna lui Dumnezeu") și 1998 – de fiecare dată în meciuri eliminatorii cu final dramatic.

Anglia a condus. Anglia a rezistat aproape 90 de minute. Și, ca de fiecare dată, Anglia a cedat exact când conta cel mai mult. Argentina a întors semifinala Cupei Mondiale 2026, câștigând cu 2-1, cu golul decisiv al lui Lautaro Martinez în minutul 90+2, după o pasă superbă a lui Leo Messi. Nu e ghinion. E un tipar. Argentina joacă a șasea semifinală mondială din istorie și s-a calificat în finală la toate cele cinci participări anterioare – palmares perfect. Acum vizează un lucru nemaivăzut din 1962: să-și apere titlul mondial, performanță reușită ultima dată de Brazilia lui Pelé. Messi, la 39 de ani, e golgheterul turneului cu 8 goluri și continuă să decidă meciurile mari exact în minutele decisive. Anglia, în schimb, rămâne prizoniera propriei istorii: un singur titlu mondial, în 1966, și nicio altă performanță peste locul 4. Kane și Bellingham au marcat câte 6 goluri fiecare – premieră istorică pentru națională – dar tot nu a fost suficient. Talent individual uriaș, dar aceeași fragilitate psihologică în momentele decisive, vizibilă și la cele două finale EURO pierdute recent. Diferența nu stă în picioare, ci în cap. Argentina a învățat să câștige repetând experiența trofeelor mari; Anglia încă învață să nu se prăbușească. Pe 19 iulie, la New York, Argentina o va întâlni pe Spania, care a spulberat Franța cu 2-0. Va fi cea mai grea finală a turneului, dar dacă tiparul se repetă, „Albiceleste" are toate motivele să creadă în a doua coroană consecutivă.